Educo in latina inseamna a creste, a forma, a instrui, ascoate din, a dezvolta din. Acel “din” imi sugereaza ca a educa inseamna, in primul rand, sa scoti la suprafata si sa modelezi ce e in interior. Sa construieti pe fundatia din interior, nu sa o ingropi in ciment si apoi sa ridic ceva nou, care poate e total nepotrivit cu ce se afla inauntru.
Scoala romaneasca nu creeaza oameni si caractere, nu dezvolta abilitati si talente. Si nu este singura, toate sistemele educationale sut facute in asa fel incat sa “incarce” in copii ceea ce se cere de societate. Societate care nu are nevoie de persoane spontane, creative, de artisti, de oameni care au solutii instant pentru orice problema. Nu. Societatea actuala are nevoie de executanti. Doar atat, nu ii trebuie mai mult. Iar ca oamenii sa nu o ia razna in urma dezumanizarii, necesare pentru a deveni un bun executant, s-au inventat diverse metode de a-i “adormi”, cel mai important fiind televizorul.
Educatia oferita de scoala nu dezvolta abilitatile si talentele natural dobandite de copil (viitor elev), fie pe cale genetica, fie prin procesul de invatare de acasa. Nu numai ca le inhiba, dar in 99% din cazuri le elimina complet. Pentru ca sistemul educational de astazi este conceput sa inlature tot ce exista si sa inlocuiasca golul lasat acolo cu ceea ce “trebuie”. Acele lucru obligatorii, indesate in elevi, pot fi in totala contradictie cu ceea ce sunt ei sau cu ce pot ei face. Si de aici arhicunoscutele conflicte elev-profesor sau copil-parinte. Pentru ca sunt prea putin profesori (sau educatori sau invatatori) care sunt si dascali. Majoritatea doar predau ceva, ce si ei au citit si memorat. Un fel de copy-paste, de la creier la creier. Stiu o multime de elevi si eleve care au luat note maxime pentru ca au repetat cuvant cu cuvant ce le-a spus profesorul sau ce era scris in cartea acestuia. Si nu le-a folosit la nimic, pentru ca a doua zi au uitat tot. Invatamant inseamna sa inveti, iar sa inveti nu inseamna sa memorezi si sa uiti in cateva ore/zile/saptamani. Sa inveti inseamna sa stii pentru tot restul vietii tale. Asta nu se intampla in sistemele educationale moderne (moderne ma refer la ele ca masura de timp, nu neaparat ca metode si rezultate).
Dar cea mai mare prostie a sistemului este stigmatizarea greselii, a erorii sau a esecului. Procesul de invatare presupune existenta esecului si a greselii ca parte integranta si indispensabila. Ma uit la fata mea si imi dau seama ca fara a gresi, fara a avea esecuri ea nu poate invata. Anul trecut a inceput sa mearga. Nu mai tin minte de cate ori a cazut incercand sa mearga singura. Ce-ar fi insemnat sa o cert de fiecare data cand cadea? Ce s-ar fi intamplat daca nu as fi acceptat sa cada si sa se ridice si as fi tinut-o mereu de mana? Ar mai fi mers astazi cu aceeasi dezinvoltura? Ar mai ingnora astazi cazaturile? S-ar mai ridica azi fara sa zica nimic, dupa ce a cazut? Nu prea cred. Am vazut si cazuri de acest gen. In clasa de la scoala, lucrurile stau extrem de simplu: Ai gresit? Esti prost! Ai pus o intrebare gresita sau nelalocul ei? Esti prost! In scoala la noi nu e voie sa gresesti! Este interzis sa ai esecuri! La noi se scot din scoala numai oameni perfecti! As rade daca nu ar fi de plans. S-a intrebat cineva ce se intampla cu copii care sunt tratati asa? (In afara faptului ca invata sa nu invete, ci sa memoreze si sa recite ca papagalul) S-a gandit cineva ca poate ii distrug psihic? Ca nu toti sunt asa puternici sau ca nu toti au sutinerea de care au nevoie? Si uite asa se ajunge la distrugerea din punct de vedere uman a foarte multi din cei care intra in sistemul de invatamant. Acestia sunt cei pe care ii vedem suparati/tristi/incruntati pe strada, in parc, la magazin, in masina si chiar si in vacanta.
Un sistem care nu ne accepta ca oameni, care nu accepta felul de a fi al naturii umane e sortit esecului. Avem un exemplu in istoria noastra recenta, societatea “multilateral dezvoltata” a comunismului. Am mai scris-o si in alte articole, societatea actuala si ai ei conducatori vor niste robotei gri si tristi, simpli executanti ai comenzilor date si au o multime de instrumente pentru asta. Dar sunt convins ca cei care nu s-au lasat “agresati”, cei care au scapat, vor reusi sa aduca o schimbare, bineinteles, pentru cei care vor asta.
Toate cele bune.
Oldupai.