Educatia scolii romanesti

Educo in latina inseamna a creste, a forma, a instrui, ascoate din, a dezvolta din. Acel “din” imi sugereaza ca a educa inseamna, in primul rand, sa scoti la suprafata si sa modelezi ce e in interior. Sa construieti pe fundatia din interior, nu sa o ingropi in ciment si apoi sa ridic ceva nou, care poate e total nepotrivit cu ce se afla inauntru.

Scoala romaneasca nu creeaza oameni si caractere, nu dezvolta abilitati si talente. Si nu este singura, toate sistemele educationale sut facute in asa fel incat sa “incarce” in copii ceea ce se cere de societate. Societate care nu are nevoie de persoane spontane, creative, de artisti, de oameni care au solutii instant pentru orice problema. Nu. Societatea actuala are nevoie de executanti. Doar atat, nu ii trebuie mai mult. Iar ca oamenii sa nu o ia razna in urma dezumanizarii, necesare pentru a deveni un bun executant, s-au inventat diverse metode de a-i “adormi”, cel mai important fiind televizorul.

Educatia oferita de scoala nu dezvolta abilitatile si talentele natural dobandite de copil (viitor elev), fie pe cale genetica, fie prin procesul de invatare de acasa. Nu numai ca le inhiba, dar in 99% din cazuri le elimina complet. Pentru ca sistemul educational de astazi este conceput sa inlature tot ce exista si sa inlocuiasca golul lasat acolo cu ceea ce “trebuie”.  Acele lucru obligatorii, indesate in elevi, pot fi in totala contradictie cu ceea ce sunt ei sau cu ce pot ei face.  Si de aici arhicunoscutele conflicte elev-profesor sau copil-parinte. Pentru ca sunt prea putin profesori (sau educatori sau invatatori) care sunt si dascali. Majoritatea doar predau ceva, ce si ei au citit si memorat. Un fel de copy-paste, de la creier la creier. Stiu o multime de elevi si eleve care au luat note maxime pentru ca au repetat cuvant cu cuvant ce le-a spus profesorul sau ce era scris in cartea acestuia. Si nu le-a folosit la nimic, pentru ca a doua zi au uitat tot. Invatamant inseamna sa inveti, iar sa inveti nu inseamna sa memorezi si sa uiti in cateva ore/zile/saptamani. Sa inveti inseamna sa stii pentru tot restul vietii tale. Asta nu se intampla in sistemele educationale moderne (moderne ma refer la ele ca masura de timp, nu neaparat ca metode si rezultate).

Dar cea mai mare prostie a sistemului este stigmatizarea greselii, a erorii sau a esecului. Procesul de invatare presupune existenta esecului si a greselii ca parte integranta si indispensabila. Ma uit la fata mea si imi dau seama ca fara a gresi, fara a avea esecuri ea nu poate invata. Anul trecut a inceput sa mearga. Nu mai tin minte de cate ori a cazut incercand sa mearga singura. Ce-ar fi insemnat sa o cert de fiecare data cand cadea? Ce s-ar fi intamplat daca nu as fi acceptat sa cada si sa se ridice si as fi tinut-o mereu de mana? Ar mai fi mers astazi cu aceeasi dezinvoltura? Ar mai ingnora astazi cazaturile? S-ar mai ridica azi fara sa zica nimic, dupa ce a cazut? Nu prea cred. Am vazut si cazuri de acest gen. In clasa de la scoala, lucrurile stau extrem de simplu: Ai gresit? Esti prost! Ai pus o intrebare gresita sau nelalocul ei? Esti prost! In scoala la noi nu e voie sa gresesti! Este interzis sa ai esecuri! La noi se scot din scoala numai oameni perfecti! As rade daca nu ar fi de plans. S-a intrebat cineva ce se intampla cu copii care sunt tratati asa? (In afara faptului ca invata sa nu invete, ci sa memoreze si sa recite ca papagalul) S-a gandit cineva ca poate ii distrug psihic? Ca nu toti sunt asa puternici sau ca nu toti au sutinerea de care au nevoie? Si uite asa se ajunge la distrugerea din punct de vedere uman a foarte multi din cei care intra in sistemul de invatamant. Acestia sunt cei pe care ii vedem suparati/tristi/incruntati pe strada, in parc, la magazin, in masina si chiar si in vacanta.

Un sistem care nu ne accepta ca oameni, care nu accepta felul de a fi al naturii umane e sortit esecului. Avem un exemplu in istoria noastra recenta, societatea “multilateral dezvoltata” a comunismului. Am mai scris-o si in alte articole, societatea actuala si ai ei conducatori vor niste robotei gri si tristi, simpli executanti ai comenzilor date si au o multime de instrumente pentru asta. Dar sunt convins ca cei care nu s-au lasat “agresati”, cei care au scapat, vor reusi sa aduca o schimbare, bineinteles, pentru cei care vor asta.

Toate cele bune.

Oldupai.

 

Explicatie pentru moto

Nu ştiu dacă voi schimba lumea, dar pot încerca!

Sunt sigur ca ati observat ca asta scrie pe antet, un fel de moto pentru blogul meu. Si nu numai, este un moto si pentru mine, desi nu este principalul.

Cineva m-a intrebat daca eu chiar cred ca pot sa schimb lumea. I-am raspuns ca da, si m-a catalogat drept nebun. Acum nu ca ar fi tocmai departe de adevar , dar priveste problema gresit.

Conceptia lui era urmatoarea: Incerc sa schimb lumea si o sa imi ia ceva ani sa imi dau seama ca nu voi reusi. Apoi, voi incerca sa schimb lumea din jurul meu, societatea care ma inconjoara, si iar imi va lua ceva timp, ani, sa imi dau seama ca nu voi reusi. Urmeaza sa incerc sa schimb apropiatii si iar nu voi reusi, depunand eforturi iarasi un tip destul de indelungat. In cele din urma voi ajunge la familie, si un nou esec si … iata! Nu am schimbat lumea si nimic din jurul meu.

Evident, nu a citit “Iona”. Daca ar fi citit, ar fi stiut despre ce e vorba. Sensul in care se desfasoara lucrurile este exact invers. Intai trebuie sa ma schimb pe mine, apoi voi schimba familia, apoi pe cei din jur, apoi societatea, si, in cele din urma, lumea. O sa dureze ceva, dar timp este, rabdare am, trebuie doar sa ma mentin pe “traseu”.

Cine sustine ca nu voi reusi nu incearca sa ma aduca la realitate, ci incearca sa ma doboare de pe panta pe care urc, pentru ca, ajungand la obiectivul meu, ii voi face sa para mici si neinsemnati.

Mentiune: Pentru mine, “a schimba” in 99,99% din situatii inseamna “a imbunatati”.

Toate cele bune.

Oldupai.

 

Reclama, sufletul comertului

N-am mai vazut de mult o “reclama” atat de eficienta.

Dupa mentionarea “flacarii violet”, aparent decisiva in disputa pentru castigarea alegerilor prezidentiale, a inceput o nebunie in magazine. “Publicitatea” domnului presedinte a pornit o adevarata manie pentru culoarea violet (si variante diverse, cum ar fi mov, vioriu, liliachiu etc.).

Magazinele de haine si accesorii sunt pline de textile mov. Nu stiu daca mie mi se pare sau lumea a inceput sa poate mov/violet. Pana si pe mine m-a lovit, mi-am luat o camasa cu dungi violet si  o cravata violet. O fi si culoarea anului, nu stiu, dar mi se pare exagerat. Mult prea exagerat. Nu pot decat sa sper ca o sa treaca elanul de nestavilit, ce pare a fi pus stapanire pe toti.

In cazul in care lansez vreun produs sau vreun serviciu, ceva, orice, am de gand sa ma “ajut” de nea Base. Este extrem de eficient. Deja imi fac planurile.

Va sugerez sa incercati si voi, pentru “succesurile” afacerilor sau activitatilor de care va ocupati.

Toate cele bune.

Oldupai.

 

Zei noi

Ca lumea e cu susul in jos nu cred ca trebuie sa va mai spun. Daca trebuie sa va spun sau daca va surprinde asta, ar trebui sa deschideti ochii larg si sa priviti in jurul vostru.

Dar lumea asta s-a schimbat mult, mai ales in ultima vreme.

Suntem componenti ai unei societati lenese, obscure, obtuze, in continua degradare. Realitatile crude trec pe langa noi, cu complicitatea noastra sau cu “ajutorul” celor care isi doresc sa pastreze lucrurile asa. Ne nastem liberi, dar suntem rapid subjugati de tehnologie si materialism. Suntem nascuti pentru a intra in marele circuit al banului, singura certitudine, singurul element atotcuprinzator al societatii actuale. Prioritatile in viata sunt simple: rata, chiria, asigurarea, locul de munca, intretinerea, factura de gaze/electricitate/apa, etc. Astea ajung sa fie lucruri importante in viata, nu copii, familia, prietenii, sentimentele, evenimentele, momentele, s.a.m.d.

Ne credem superiori, si totusi, comparand omul cu alte animale avem suficiente deficiente, atat de ordin fizic, cat si comportamental. Noi care trebuia sa fim creatori, cei care trebuia sa facem, sa dam, sa daruim, stam si asteptam cuminti portia de la stapani. Stapani care ne vor tristi, bolnavi, indatorati, dependenti. Ca niste robotei gri, toti la fel, in uniforma, fara personalitate sau sentimente. Cine nu intelege la ce ma refer sa se uite la “Equilibrium”, un film mai vechi, de prin 2002.  O societate care inlocuieste valorile umane cu cele materiale are toate sansele sa se autodistruga. Si, o data cu ea, urmeaza a fi distrusi si componentii ei. Ne place sa fim laudati pentru ce avem si mai putin pentru ceea ce suntem. Avem o placere nebuna sa fim lingusiti, pupati in cur, si atunci ne simtim asa bine ca ii etichetam pe cei care fac asta drept prieteni. Cat de fals! De ce oare ne place sa fim mintiti? Pentru ca mintim si noi la randul nostru? Poate ca asta e, un mare cerc al minciunii. Falsitate cat incape, sinceritate pauza. Cine alege alta cale, una a sinceritatii, sau a corectitudinii, sau a dreptatii, este rapid exclus din societate, din grupuri. In plus, ajunge sa fie ridiculizat, ostracizat, ba chiar se ajunge si la forme mai grave. Pentru simpla vina de a nu dori sa fie limitat, prost, rau, mincinos sau lingusitor.

Auzim peste tot de progrese nemaiintalnite, neimaginate si incredibile. Da? Ce fel de progrese? Tehnologice, medicale, ingineresti, in stiinte, si altele. Dar progrese umane? N-am auzit de asa ceva pana acum. Pacat. Pentru ca putem mai mult. Dar ne place sa ii credem pe cei care spun altfel.Cei care spun ca e rau asa, ca daca gandim asa sau ne apropiem de cei care gandesc in acest mod, vom avea de suferit, atat noi cat si cei din jurul nostru, ca societatea ne va refuza, ca vom produce daune noua si comunitatii. Oare?

Lumea actuala are zei noi. Diferiti de cei vechi, dar cu aceleasi metehne. La fel ca cei vechi, si cei noi cer supunere neconditionata, fara comentarii. Cer temple, altare, sacrificii. Pe altarele lor sacrificam chestii “marunte” ca suflete, prietenii, iubiri, vieti, frati, surori, parinti, copii. Cei mai puternici zei, sunt doi, zeul Ban si, sora lui, zeita Tehnologie. Pentru ei doi, si un numele lor, se fac (sau se intampla) cele mai teribile lucruri. Cum spuneam si la inceput, nu trebuie decat sa deschideti ochii. Efectele sunt peste tot in jurul nostru. In plus, ei ne-au convins ca noi suntem stapanii lumii, ca stapanim natura si planeta. Eronat. Nu noi suntem stapanii planetei. Planeta ne este stapana. Si daca o tinem tot asa, venerand zei falsi, artificiali, inventati de noi, ingnorand planeta pe care traim, o sa sfarsim rau. Si e pacat, pentru ca se poate altfel.

Deocamdata nu sunt semne de imbunatatire, lucrurile par a se agrava. In momentul de fata, viitorul suna prost.  Speranta exista, dar cu fiecare zi care trece, cei care ar trebui sa porneasca mecanismul revirimentului mai pierd o ocazie de a incepe sa se schimbe si apoi sa schimbe si pe cei din jur. Si e pacat, pentru ca se poate.

Oldupai.

 

Stand Up comedy

Nu stau sa explic ce e stand up comedy si cu ce se mananca, puteti gasi referinte relativ usor, recomand Google.

Sambata seara am fost pentru prima oara la un spectacol de acest fel. A fost un show excelent, am ras cu lacrimi, am ras de nu mai aveam aer. Baieti talentati, un alt fel de artisti, diferiti de ceea ce am fost obisnuiti sa vedem sau sa auzim. Poate pe unii ii deranjeaza stilul, pe altii poate ii deranjeaza limbajul, dar pana la urma baietii nu fac decat sa spuna lucruri adevarate, pe sleau, conform cu stilul verde in fata.

Am ras cum nu am mai ras de mult. Dar la final mi-am pus problema: de ce radem? Radem de adevar? Asa de rau am ajuns incat adevarul ne face sa radem? Parca nu e asta. Eu cred ca nu e asta.

Am ras incredibil, cel mai probabil din cauza faptului ca am ajuns sa traim intr-o societate atat de falsa, ipocrita, in care ne conformam cu ce “trebuie”, cu regulile impuse, cu acea uniformizare atat de dorita de autoritati si nu numai. Am ajuns sa traim cu masti nu numai pe fata, ci si pe noi. Iar cel mai rau este ca avem “masti” in noi si ne acoperim cu ele tot ceea ce suntem, de dragul conformitatii si al integrarii in societate. O societate care ne vrea niste robotei muncitori, gri si tristi, fara pic de umanitate, sentimente sau suflet.

A fost o seara excelenta. Stand up comedy este o varianta foarte buna pentru o seara reusita. Va recomand tutoror, caci o cura de ras va face bine.

Toate cele bune.

Oldupai.