Bine, as vrea sa ii spun chestiile astea mai incolo, ca fata mea abia a trecut de 2 ani si jumatate, mai are pana voi putea filozofa cu ea. :) Dar sa purcedem…

Uneori vei trai lucruri (evenimente, situatii, etc.) care vor parea oribile, dureroase, fara sens si incorecte, dar mai tarziu iti vei da seama ca fara sa fi trecut prin ele, fara sa te fi luptat cu adversitatile nu ai fi reusit sa realizezi nimic, nu ai fi reusit sa-ti dai seama de capacitatile tale, de putearea care zace in tine. De asemenea, iti vei da seama ca fara sa fi avut parte de ele nu ai fi reusit sa devii mai buna, mai rezistenta, mai inteleapta si mai echilibrata.

Tot ce ti s-a intamplat, tot ce ti se intampla si tot ce ti se va intampla, are un motiv, nu e din noroc sau accident. Poate ca la momentul cand ti se intampla nu vezi motivul, poate ca nu il vei vedea nici dupa intamplare, dar fii sigura ca exista. La un moment dat vei sti motivul sau motivele. Alegerile, actiunile sau vorbele tale te-au adus acolo unde esti acum si tot ele te vor duce unde vrei sa fi. Asa s-a intamplat si cu mine si cu mama ta, si cu toti cei dinaintea ta, bunici, strabunici, si asa mai departe. Bolile, suferinta, dragostea, durerea, tristetea, exaltarea, momentele cand iti permiti sa fii ca un copil, toate apar ca sa testeze care sunt capacitatile si extremele tale, sa te duca la limitele tale, sau dincolo de ele. Limite ale corpului, ale mintii, ale spiritului tau. Fara aceste incercari viata ar fi un drum banal, tern si liniar, care nu te duce nicaieri. Ar fi o viata sigura si calma, dar plictisitoare si fara sens, din care nu ar iesi nimic, din care tu nu ai invata nimic si nu ai putea deveni cineva.

Oamenii pe care ii vei intalni iti vor influenta viata, chiar mai mult decat ai vrea uneori. Iar succesele si esecurile pe care le ai, te ajuta sa te dezvolti si sa te modelezi. De asemenea, toate evenimentele, mai ales cele foarte grele, iti vor cizela personalitatea si caracterul.

Daca cineva te raneste, te tradeaza sau iti frange inima, iarta si gandeste-te ca ai invatat o lectie despre cat de important este sa ai grija, mare grija!, atunci cand iti deschizi sufletul. Daca iubesti, iubeste neconditionat pentru ca inveti cat de important este sa-ti pastrezi sufletul deschis fata de oamenii care conteaza cu adevarat.

Nu uita ca fiecare zi sa merite traita. Adevarul e ca niciunul din noi nu stie cu adevarat cate are, asa ca trebuie sa scoti maxim din ele. Apreciaza fiecare moment prin care treci si ia din fiecare moment frumos tot ce se poate lua, pentru ca, poate, nu vei mai avea ocazia sa-l traiesti altadata.

Vorbeste cu oameni cu care nu ai vorbit niciodata si invata sa asculti ce zic. DA! Asculta, este foarte important sa inveti sa asculti, pentru fiecare cuvant spus, trebuie sa asculti alte zece. Da-ti voie sa te indragostesti, sa te simti libera sa te exprimi si sa ridici privirea din pamant. Ridica privirea din pamant si priveste oamenii in ochi. Ai fi surprinsa ce poti gasi.

Si cu siguranta vei da peste obstacole, dar ele ar trebui sa fie o provocare, intotdeauna, si nu un impediment. Ar trebui sa fie treptele pe care urci spre obiectivele tale, ar trebui sa te testeze cat de mult vrei sa atingi obiectivul tau. Si da, vor fi si cei care iti vor spune ca nu poti, ca nu se poate, ca nu ai cum, sau vor rade de tine, sau, mai rau, iti vor pune piedici, dar tine minte ca astora le e doar frica. Frica de faptul ca tu vei reusi si ii vei face pe ei sa para prosti si/sau penibili. Nu spun ca o sa fie usor. Nici vorba. Va trebui sa depui eforturi imense, caci drumul in viata nu e o autostrada, e ca o urcare pe munte, pe cel mai dificil munte, al tau. Zeci, sute, mii de piedici iti vor sta in cale, dar e important sa nu te dai batuta. Ai sa vezi ca drumul e la fel de important ca obiectivul de la capatului, daca nu chiar mai important, pentru ca in cursul acestui drum inveti multe despre tine, despre ceilalti si despre lume. Iar atunci cand ajungi in “varf”, senzatia e extraordinara. Dar varful e un loc unde stai putin, pentru ca mereu va fi altul in zare. Si pentru ca daca stai prea mult pe un singur varf risti sa cazi sau sa nu mai poti ajunge pe urmatoarele. Oricum, nu te speria, cu siguranta vei cadea si vei face greseli, important este sa te ridici. Da, cazi, te doare, dar trebuie sa te ridici si sa te scuturi, pentru ca daca tu nu te ridici, nu cred ca e nimeni care sa te ridice, caci in lumea asta competitiva unul cazut inseamna un concurent mai putin pentru “un loc sub soare”. Ia o pauza sa te “bandajezi” si mergi mai departe. Singurul lucru de care depinde reusita esti tu. Cum spuneam, vei face si greseli, dar invata sa treci peste ele, toti facem greseli si, daca nu le putem repara, trebuie sa traim cu ele. Nu iti fie teama sa recunosti gresela si sa nu iti fie frica sa incerci tot posibilul sa o repari. Sunt foarte putine lucruri care nu poti fi remediate, asa ca macar incearca. Incercarea moarte n-are.

Tine capul sus indiferent cate incercari au trecut peste tine. Spune-ti cu voce tare ca esti o persoana care poate sa faca tot ce-si pune in cap. Si mai important decat tot, trebuie chiar sa crezi asta cu adevarat si sa ai incredere nelimitata in tine. Pentru ca daca tu nu crezi in tine, nimeni nu va crede. Orice ai face, nu incerca sa controlezi oamenii, nu vei reusi, e o munca inutila si nu poti face bine cu forta. Nu poti sa salvezi pe cei care nu vor sa fie salvati, nu poti sa inveti pe cei care nu vor sa fie invatati. Renunta la inutilitatile astea, trebuie sa te eliberezi de ele. Cine conteaza cu adevarat, cine merita salvat, cine vrea sa invete, va fi acolo, vor fi alaturi de tine. Dar ai grija, nu vor fi mereu acolo. Trebuie sa ii pastrezi, iar asta necesita efort, dar te asigur ca merita din plin. De asemenea, trebuie sa le arati ca iti pasa, ca sunt importanti, ca ii apreciezi, atat timp cat exista, caci dupa ce nu mai sunt e mult prea tarziu.

Nu rata ocaziile care se ivesc, pentru ca, mai mult ca sigur, nu se vor intoarce. Oportunitatile, ocaziile, sansele, apar o singura data si, daca nu le-ai prins, dispar pentru totdeauna. Da, poate ti se pare nedrept, amar, injust, dar asa e viata (si mie mi se pare la fel, dar nu am ce face), si indiferent ce ar fi, trebuie sa mergi inainte. Iti spun pentru ca stiu, deoarece am trecut si eu prin asa ceva. Si daca vrei ceva cu adevarat, ia-l. Pune mana, zbate-te, depune orice efort, si ia acel lucru. Nu lasa nimic si pe nimeni sa iti stea in cale. Nici macar pe mine!

Nu uita, ca sa mergi pe drum sa ajungi in varf, sa reusesti, trebuie sa si poti, trebuie sa te ajute si corpul si mintea, asa ca trebui sa ai grija de ele. Si ele vor avea grija de tine atunci cand va fi cazul. Alearga, fa sport, citeste, invata, ai grija ce si cat mananci, pentru ca dupa o varsta chiar conteaza. Daca nu hranesti cum trebuie corpul si mintea, la un moment dat se va supara pe tine si vei plati scump, din toate punctele de vedere.

Viata e o lupta nesfarsita, iar cea mai grea lupta si cea mai lunga este cu tine insati. Dar daca reusesti, este si cea mai frumoasa victorie. Cucereste-te pe tine si vei cuceri lumea.

Acestea fiind zise, astept respunsurile si/sau criticile voastre. De asemenea, astept cu emotie momentul cand voi putea spune copilului meu aceste lucruri. Si sper ca atunci cand va veni ziua, sa am o reactie pe masura pregatirii pe care am facut-o.

Toate cele bune,

Oldupai.