Toate fetele visează la un cavaler în armură strălucitoare, călare pe un cal alb.

Ce nu știu ele e că, un om care are o armură impecabilă, este unul neîncercat. O armură imaculată este semnul că nu a avut parte de nicio luptă, că tăria, abilitățile si capacitățile lui nu au fost testate vreodată. Este semn că nu are nici un fel de experiență. Cam ca „mămăliga” de pe geamul începătorilor în ale condusului. Decât alături de unul ca acesta, mai bine alături de cineva cu armura plină de lovituri, ciobită, îndoită, zgâriată și înnegrită de vreme. Pentru că e un om care a trecut prin multe și a supraviețuit. E plin de experientă și sigur de poate ajuta, poate chiar, dacă ești un pic atent, poți învăța câte ceva.

Chestia cu armura e asemănătoare cu cea legată de hârtie, despre care am scris aici.

Spor și sporuri!

Anunțuri

E o mişcare simplă. Ştii asta. Dar atunci când vrei să o execuţi, nu-ţi iese. Nu știi de ce, doar e o mișcare simplă. Înțelegi că e simplă. Dar, totuși, nu îți iese. Deloc!

Mai încerci o dată, iar greșești, dar te ambiționezi, nu ai cum să nu reușești ca doar e ceva simplu, nu e deloc greu, ce naiba! Hai că e simplu! Dar nu, nu merge. Și mai încerci odată, și încă odată, iar și iar, de zece ori, de o mie de ori. Același rezultat. Mișcarea asta simplă tot nu poți să o faci. Devii frustrat, te apucă nervii, îți vine să te arunci în cap.

Apoi, te liniștești, tragi aer adânc în piept și realizezi ca tot ceea ce e simplu este complex. Un paradox, corect, dar situația existentă contrazice logica. Înarmat cu noua idee, încerci din nou. Și, deși nu e perfect, e mai bine, simți un progres. Faci mișcarea iar și iar, de zeci și sute de ori, de fiecare data mai bine decât înainte. Până când, într-un moment de ”iluminare”, o efectuezi așa cum trebuie. Și realizezi cu adevărat cât de simplă, și complexă în același timp, era această mișcare. Ești impresionat de desăvârșirea realizării. Ceea ce era mai întâi o idee și apoi un efort, acum devine aptitudine. Abia poți să controlezi zâmbetul de satisfacție, bucuria radiază până în vârful degetelor, este ca și cum ai descoperi o nouă lume, care era chiar sub nasul tău, dar nu o vedeai.

După ce îți confirmi că ai stăpânit pe deplin tehnica, treci mai departe, la nivelul următor, dar de data asta ai încredere, pentru că știi că se poate. Dovada ești chiar tu.


Bine, as vrea sa ii spun chestiile astea mai incolo, ca fata mea abia a trecut de 2 ani si jumatate, mai are pana voi putea filozofa cu ea. 🙂 Dar sa purcedem…

Uneori vei trai lucruri (evenimente, situatii, etc.) care vor parea oribile, dureroase, fara sens si incorecte, dar mai tarziu iti vei da seama ca fara sa fi trecut prin ele, fara sa te fi luptat cu adversitatile nu ai fi reusit sa realizezi nimic, nu ai fi reusit sa-ti dai seama de capacitatile tale, de putearea care zace in tine. De asemenea, iti vei da seama ca fara sa fi avut parte de ele nu ai fi reusit sa devii mai buna, mai rezistenta, mai inteleapta si mai echilibrata.

Tot ce ti s-a intamplat, tot ce ti se intampla si tot ce ti se va intampla, are un motiv, nu e din noroc sau accident. Poate ca la momentul cand ti se intampla nu vezi motivul, poate ca nu il vei vedea nici dupa intamplare, dar fii sigura ca exista. La un moment dat vei sti motivul sau motivele. Alegerile, actiunile sau vorbele tale te-au adus acolo unde esti acum si tot ele te vor duce unde vrei sa fi. Asa s-a intamplat si cu mine si cu mama ta, si cu toti cei dinaintea ta, bunici, strabunici, si asa mai departe. Bolile, suferinta, dragostea, durerea, tristetea, exaltarea, momentele cand iti permiti sa fii ca un copil, toate apar ca sa testeze care sunt capacitatile si extremele tale, sa te duca la limitele tale, sau dincolo de ele. Limite ale corpului, ale mintii, ale spiritului tau. Fara aceste incercari viata ar fi un drum banal, tern si liniar, care nu te duce nicaieri. Ar fi o viata sigura si calma, dar plictisitoare si fara sens, din care nu ar iesi nimic, din care tu nu ai invata nimic si nu ai putea deveni cineva.

Oamenii pe care ii vei intalni iti vor influenta viata, chiar mai mult decat ai vrea uneori. Iar succesele si esecurile pe care le ai, te ajuta sa te dezvolti si sa te modelezi. De asemenea, toate evenimentele, mai ales cele foarte grele, iti vor cizela personalitatea si caracterul.

Daca cineva te raneste, te tradeaza sau iti frange inima, iarta si gandeste-te ca ai invatat o lectie despre cat de important este sa ai grija, mare grija!, atunci cand iti deschizi sufletul. Daca iubesti, iubeste neconditionat pentru ca inveti cat de important este sa-ti pastrezi sufletul deschis fata de oamenii care conteaza cu adevarat.

Nu uita ca fiecare zi sa merite traita. Adevarul e ca niciunul din noi nu stie cu adevarat cate are, asa ca trebuie sa scoti maxim din ele. Apreciaza fiecare moment prin care treci si ia din fiecare moment frumos tot ce se poate lua, pentru ca, poate, nu vei mai avea ocazia sa-l traiesti altadata.

Vorbeste cu oameni cu care nu ai vorbit niciodata si invata sa asculti ce zic. DA! Asculta, este foarte important sa inveti sa asculti, pentru fiecare cuvant spus, trebuie sa asculti alte zece. Da-ti voie sa te indragostesti, sa te simti libera sa te exprimi si sa ridici privirea din pamant. Ridica privirea din pamant si priveste oamenii in ochi. Ai fi surprinsa ce poti gasi.

Si cu siguranta vei da peste obstacole, dar ele ar trebui sa fie o provocare, intotdeauna, si nu un impediment. Ar trebui sa fie treptele pe care urci spre obiectivele tale, ar trebui sa te testeze cat de mult vrei sa atingi obiectivul tau. Si da, vor fi si cei care iti vor spune ca nu poti, ca nu se poate, ca nu ai cum, sau vor rade de tine, sau, mai rau, iti vor pune piedici, dar tine minte ca astora le e doar frica. Frica de faptul ca tu vei reusi si ii vei face pe ei sa para prosti si/sau penibili. Nu spun ca o sa fie usor. Nici vorba. Va trebui sa depui eforturi imense, caci drumul in viata nu e o autostrada, e ca o urcare pe munte, pe cel mai dificil munte, al tau. Zeci, sute, mii de piedici iti vor sta in cale, dar e important sa nu te dai batuta. Ai sa vezi ca drumul e la fel de important ca obiectivul de la capatului, daca nu chiar mai important, pentru ca in cursul acestui drum inveti multe despre tine, despre ceilalti si despre lume. Iar atunci cand ajungi in „varf”, senzatia e extraordinara. Dar varful e un loc unde stai putin, pentru ca mereu va fi altul in zare. Si pentru ca daca stai prea mult pe un singur varf risti sa cazi sau sa nu mai poti ajunge pe urmatoarele. Oricum, nu te speria, cu siguranta vei cadea si vei face greseli, important este sa te ridici. Da, cazi, te doare, dar trebuie sa te ridici si sa te scuturi, pentru ca daca tu nu te ridici, nu cred ca e nimeni care sa te ridice, caci in lumea asta competitiva unul cazut inseamna un concurent mai putin pentru „un loc sub soare”. Ia o pauza sa te „bandajezi” si mergi mai departe. Singurul lucru de care depinde reusita esti tu. Cum spuneam, vei face si greseli, dar invata sa treci peste ele, toti facem greseli si, daca nu le putem repara, trebuie sa traim cu ele. Nu iti fie teama sa recunosti gresela si sa nu iti fie frica sa incerci tot posibilul sa o repari. Sunt foarte putine lucruri care nu poti fi remediate, asa ca macar incearca. Incercarea moarte n-are.

Tine capul sus indiferent cate incercari au trecut peste tine. Spune-ti cu voce tare ca esti o persoana care poate sa faca tot ce-si pune in cap. Si mai important decat tot, trebuie chiar sa crezi asta cu adevarat si sa ai incredere nelimitata in tine. Pentru ca daca tu nu crezi in tine, nimeni nu va crede. Orice ai face, nu incerca sa controlezi oamenii, nu vei reusi, e o munca inutila si nu poti face bine cu forta. Nu poti sa salvezi pe cei care nu vor sa fie salvati, nu poti sa inveti pe cei care nu vor sa fie invatati. Renunta la inutilitatile astea, trebuie sa te eliberezi de ele. Cine conteaza cu adevarat, cine merita salvat, cine vrea sa invete, va fi acolo, vor fi alaturi de tine. Dar ai grija, nu vor fi mereu acolo. Trebuie sa ii pastrezi, iar asta necesita efort, dar te asigur ca merita din plin. De asemenea, trebuie sa le arati ca iti pasa, ca sunt importanti, ca ii apreciezi, atat timp cat exista, caci dupa ce nu mai sunt e mult prea tarziu.

Nu rata ocaziile care se ivesc, pentru ca, mai mult ca sigur, nu se vor intoarce. Oportunitatile, ocaziile, sansele, apar o singura data si, daca nu le-ai prins, dispar pentru totdeauna. Da, poate ti se pare nedrept, amar, injust, dar asa e viata (si mie mi se pare la fel, dar nu am ce face), si indiferent ce ar fi, trebuie sa mergi inainte. Iti spun pentru ca stiu, deoarece am trecut si eu prin asa ceva. Si daca vrei ceva cu adevarat, ia-l. Pune mana, zbate-te, depune orice efort, si ia acel lucru. Nu lasa nimic si pe nimeni sa iti stea in cale. Nici macar pe mine!

Nu uita, ca sa mergi pe drum sa ajungi in varf, sa reusesti, trebuie sa si poti, trebuie sa te ajute si corpul si mintea, asa ca trebui sa ai grija de ele. Si ele vor avea grija de tine atunci cand va fi cazul. Alearga, fa sport, citeste, invata, ai grija ce si cat mananci, pentru ca dupa o varsta chiar conteaza. Daca nu hranesti cum trebuie corpul si mintea, la un moment dat se va supara pe tine si vei plati scump, din toate punctele de vedere.

Viata e o lupta nesfarsita, iar cea mai grea lupta si cea mai lunga este cu tine insati. Dar daca reusesti, este si cea mai frumoasa victorie. Cucereste-te pe tine si vei cuceri lumea.

Acestea fiind zise, astept respunsurile si/sau criticile voastre. De asemenea, astept cu emotie momentul cand voi putea spune copilului meu aceste lucruri. Si sper ca atunci cand va veni ziua, sa am o reactie pe masura pregatirii pe care am facut-o.

Toate cele bune,

Oldupai.


Ups! Daca te afli de partea masculina a speciei si daca esti intr-o relatie si primesti intrebarea asta de la „1/2” ta, ai face bine sa dai raspunsul potrivit, ca altfel ai incurcat-o. Si sper ca stiti raspunsul potrivit, pentru binele vostru. 😀 Bine, recunosc ca mai e si varianta cealalta, santajul emotional. Adica daca ai apucat sa zici „Da”, probabil ca se va intoarce impotriva ta in continuarea discutiei, pentru ca poate vrea ceva sau a stricat ceva, si asa isi ia asigurare. Pana la urma, orice raspuns ai da, tot in incurcatura esti. 🙂

Si uite asa ajung sa ma intreb… ce e iubirea? Din pacate, am trait pana acum si nu am un raspuns la asta. Nu prea ma stresez, au fost cel putin mii inaintea mea care nu au gasit raspunsul la intrebare. Iubirea, amorul, dragostea? Ce sunt? Greu, daca nu chiar imposibil sa le definesti. Dar, pe parcursul trecerii mele prin lume, am aflat ce nu este iubirea.

Iubirea nu e joaca dintre doi copii de 15-16-17 ani care au descoperit mozoleala si plimbarile prin parc, plus SMS-urile nocturne („Noapte buna, iubire/puisor!”, „Te iubesc, pisi/pui!”). La fel cum iubirea nu e nici sentimentul ala care face ca doi pustani care tocmai s-au dezvirginat sa isi jure ca vor fi mereu impreuna, ca dupa un an sau doi sa se desparta cu mega-certuri, pentru ca simt ca se sufoca unul pe altul sau pentru ca vor sa mai incerce si altceva.  Iubirea nu e nici dorinta acuta de a avea pe cineva alaturi de sarbatori, ca sa nu fii singur/singura, iar apoi totul sa se termine imediat ce trece perioada „critica”, in urma ramanand sentimentul de fericire ca sarbatorile nu au fost petrecute in singuratate. Fenomenul se observa mai bine la femei care, daca sunt singure, parca o iau razna in perioada Craciunului, Pastelui, a Revelionului si a altor sarbatori sau sarbatorele, cu semnificatie mai mare sau mai mica, dar care presupun afisarea in cadrul social cu un partener. Atunci apare o „epidemie de dragoste” si un excedent de cupluri. Multe din ele dispar rapid dupa incheierea perioadei festive.

Iubirea nu este nici sentimentul autoimpus de unele femei, care sunt presate sa isi gaseasca un partener (de societate, de familie, rude, prietene, etc.) si sa se marite, pana nu „le trece vremea”. Femeilor de acest tip le trec fiori pe sira spinarii cand sunt intrebate „Tu cand te mariti?”. Vorbim in acest caz de dragostea tip „vreau sa ma marit, deci trebuie sa gasesc un tip cat de cat acceptabil, intram intr-o relatie, ne casatorim si apoi invat eu sa il iubesc si sa traiesc cu el (adica tac si ma adaptez, ca sa fiu recunoscuta in societate)”. Ei da, e o definitie cam lunga, dar, pe scurt, e vorba de iubire ca o nevoie sociala, poate si o nevoie psihologica; cred ca balanta social vs. psihologic variaza de la persoana la persoana. Este prezenta mai ales la femei, dar sunt si destui barbati in aceasta situatie. Cea mai des intalnita fraza mentala a lor este „Ce-ar zice lumea daca as fi singur/singura?”. Teama profunda de a nu fi judecat/judecata influenteaza extrem de mult aceste persoane, care acorda o mare importanta dovezii sociale in planul lor mental. Astfel, simt ca trebuie sa aiba pe cineva, neaparat, pentru a face fata atacurilor familiei sau prietenilor/prietenelor. Din pacate pentru multi, acel cineva se dovedeste cel mai adesea o persoana nepotrivita, si se ajunge astfel la relatii sau casnicii cel putin dificile.

Nu mai are rost sa mentionez dragostea tip Iri si Moni. De astfel de exemple e plina lumea. Stim cu totii ce este de fapt.

Totusi, negarea nu inseamna afirmatie. Stiu ce nu este, dar tot nu am aflat raspunsul la intrebare: Ce este iubirea?

Oldupai.


Recunosc, n-am mai scris de multicel, dar de, se mai intampla sa nu ai timp sau inspiratie. Promit ca acum am revenit si nu o sa mai las sa dureze atat de mult intre postari.

Azi am avut ceva timp liber, un pic mai mult decat de obicei, ba chiar, surprinzator, nu am prea avut ceva face. Si ca tot nu prea aveam ce sa fac si am si fost batut la cap ceva timp, am decis sa fac un test de personalitate. Sau psihologic. Nu stiu precis. Tot ce conta e ca nu consuma timp si, mai ales, era gratis, asa ca am zis „de ce nu?” si i-am dat inainte.

Testul MBTI (Myers-Bricks, dezvoltat dupa cartea lui Carl Gustav Jung, “Psychological Types”)  este unul dintre cele mai utilizate teste, pe plan mondial si iti poate da informatii valoroase nu doar asupra personalitatii tale, dar te ajuta extrem de mult si in relatia cu cei din jur.

Rezultatul meu a fost ISTJ. Asta vine de la Introverted Sensing Thinking Judging. Cumva, banuiam. 😀 Pe scurt, inseamna introvertit (mie mi-a iesit „putin introvertit”), bazat pe simtiri, ratiune si judecati. Nu stau sa va explic prea in detaliu ce inseamna, puteti afla si voi, cu o simpla cautare pe Google.  Ca fapt divers, printre celebritatile ISTJ pot fi mentionate George Washington, Herbert Hoover, Harry S. Truman, Kirk Douglas, Clint Eastwood, Greta Garbo, Evander Holyfield, iar dintre personajele fictive Batman si Dexter Morgan (hait, criminalul in serie!).

Tiparul ISTJ este numit si tiparul gardianului, al aparatorului.

Am citit undeva o lista, usor umoristica, a caracteristicilor personalitatii ISTJ:

– ai dreptate intotdeauna, iar atunci cand nu ai dreptate inseamna ca nu ai avut acces la toata informatia.
– faci liste la liste.
– schematizezi tot ce se poate schematiza, pentru a putea fi folosit dupa tine si de altcineva.
– ai un plan de rezerva la planul de rezerva al planului principal de rezerva.
– nu te simti bine sa incepi o actiune fara sa schitezi niste pasi de actiune.
– te intreaba lumea daca ai patit ceva, desi ziua ta este excelenta.
– esti mai aproape de robot decat oricare alt tipar psihologic (ex: Spock, Star Trek)
– mergi pe caldaram cu piatra cubica si tu faci un numar fix de pasi la fiecare patrat pe care il pasesti, ca sa nu strici ‘simetria’.
– observi cand un tablou este stramb si nu te simti confortabil pana nu il aranjezi (daca nu il aranjezi, te streseaza de fiecare data cand esti in camera).
– nu te-ar deranja, intr-o situatie la limita, sa omori 2 de persoane pentru a salva alti 100.

Daca vreti sa dati si voi testul, aveti adresa mai jos:

http://www.humanmetrics.com/cgi-win/jtypes2.asp

Succes!

Oldupai.


Craciun fericit tuturor!

Nu imi plac urarile excesiv de lungi, mai bine scurt si la obiect, ne ramane mai mult timp pentru lucruri mai importante.

Adaug aici unul din cele mai bune bancuri cu cadouri, ca stiu ca toti le asteptati.

Un tanar vroia sa-i cumpere iubitei sale un cadou de Craciun, si nu prea stia ce pentru ca erau de putina vreme impreuna. Dupa ce s-a gandit cu grija, a ales sa ia o pereche de manusi ca fiind cadoul cel mai potrivit: romantic, dar nu prea personal.
Insotit de sora mai mica a iubitei, s-a dus la magazin si a cumparat o pereche de manusi albe. Sora iubitei si-a cumparat o pereche de chiloti.
In timp ce-i impacheta, vanzatoarea a incurcat pachetele, asa ca sora a luat manusile iar tanarul a luat chilotii.
Fara sa verifice continutul, el a expediat pachetul iubitei sale impreuna cu urmatorul mesaj:
„Am ales acest dar pentru ca in timp ce ne plimbam seara prin parc am obsevat ca nu obisnuiesti sa porti asa ceva. Daca n-ar fi fost sora ta as fi ales modelul mai lung, cu nasturi, dar ea poarta modelul scurt, care se da jos mai usor. Chiar daca culoarea e mai pastel, nu se murdaresc usor.
Vanzatoarea mi-a aratat ca si ea poarta aceeasi culoare si chiar dupa o purtare de trei saptamani aratau inca bine. Am pus-o sa incerce perechea pe care am cumparat-o pentru tine si ii venea minunat.
As vrea sa fiu langa tine sa te ajut prima oara cu imbracarea lor; sunt gelos ca alti barbati vor atinge matasea lor delicata inaite de a te vedea din nou.
Dupa ce te dezbraci, aminteste-ti sa sufli inauntru putin pentru ca altfel va ramane umezeala ce se formeaza in timpul purtarii. Ah, de cate ori voi saruta acest dar in anul care vine! Sper ca miercuri seara, in ajun de Craciun, cand ne vom intalni vei purta darul meu numai pentru mine.
Cu toata dragostea !

P.S. Am auzit ca ultima moda e sa nu se traga chiar pana sus, ca sa se vada putin blanita.”

Toate cele bune.


Am gasit, intamplator, un filmulet in care se face o comparatie foarte „plastica” intre creierul unui barbat si cel al unei femei.

Mi s-a parut cea mai interesanta comparatie pe care am vazut-o in ultima vreme si o descriere extrem de amuzanta a felului in care functioneaza fiecare creier in functie de sex.

Vizionare placuta (atentie, in film se foloseste limba engleza).

Oldupai.